Existenta noastra pe pamant incepe brusc, printr-o relatare a Sfintei Scripturi, facuta la Genesa 1:1-2
La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.
Rezultatul prezentei si “miscarii” Duhului lui Dumnezeu este oglindit in transformarea acelei stari generale de haos, intr-una de armonie si ordine perfecta .
Dumnezeu a zis : Sa fie lumina !Si a fost lumina…Si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Genesa 1:3-4.
Universul creat de Dumnezeu, organizat si guvernat dupa legislatie divina, cu pamantul acoperit de verdeata, cu apele si uscatul populat de vietuitoare, avand “spre rasarit o gradina sadita de insusi Dumnezeu, primeste ca si stapan peste toate, fiinta ce poarta denumirea de coroana creatiunii”-OMUL.
Ca expresie a dragostei supreme pentru creatura Sa, Dumnezeu instaureaza o legatura placuta cu omul.Ceea ce a instaurat Dumnezeu, a fost distrus de colaborarea diavol-om, aceasta colaborare prabusind intr-un intunerec spiritualdin ce in ce mai dens atat omul cat si cosmosul
Pentru restabilirea legaturii initiale dintre om si Dumnezeu, insusi Creatorul a planuit, iar apoi a infaptuit in Isus Hristos-Fiul hotarat ca jertfa, plata pentru pacat, inlocuitorul omului credincios in moarte.
Fagaduinta unor vremi de inviorare spirituala, de inlaturare a intunericului este data de Dumnezeu in mod repetat prin prooroci.Astfel Isaia prin cartea sa transmite omenirii ce va veni peste veacuri: “…intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz”.
La mii de ani dupa aceea, omenirea va fi inundata de lumina lui Dumnezeu, ce aparuse initial pe plaiurile Betleemului, dar s-a raspandit ulterior cu iuteala, scopul final fiind “pana la marginile pamantului”.
Moldova-Noua fostul Bosneag, este la marginea pamantului romanesc, in sud-vestul tarii, in zona cunoscuta sub numele de “Clisura Dunarii”. Orasul este asezat pe cele doua mari vai: Valea Mare si Valea Mica ce continua cu Baronul.Cele doua vai conflueaza si se deschid ca un evantai, cu pamant roditor spre Dunare.
Sapaturile arheologice din raza orasului atesta existenta unei asezari omenesti din neolitic, existand probe clare de continuitate a localitatii pana in zilele noastre. Se stie precis spre exemplu ca in anul 1552 localitatea a fost ocupata de turci, in 1717 la un recensamant se inscriu 32 de case, in anul 1756 cartierul Baron fuzioneaza cu cartierul Bosneag.
Nu intotdeauna orasul a asigurat locuri de munca pentru localnici, multi fiind obligati dedealungul vremurilor sa lucreze in Germania, Franta sau Ungaria.Asa ii gasim pe unii moldoveni prin anii 1914-1918, lucrand intr-un batalion militar de munca la minele de carbuni din Veresvar de langa Budapesta. Printre ei Ilie Craioveanu, Nicolae Craioveanu si sotia sa Liza si Ion Baias. Dumnezeu a voit ca cei patru moldovenisa-l intalneasca aici pe Constantin Buriman din Pescari, care auzise Evanghelia in transee de la fratele Dumitru Dragila.
Dornici sa afle mai mult despre Dumnezeu, ei cer Uniunii Baptiste din Romania, prin pastorul german Rheinhold Scheffler , sa le fie trimis un predicator roman din Banat, care sa le propovaduiasca Evanghelia.
Ca raspuns la cererea lor si pe cheltuiala lor, cu ocazia sarbatorilor de Paste din 1918, este trimis pentru trei zile la Veresvar, fratele Vasile Enascu din Potoc.
La scurt timp dupa Paste , in 7 iulie 1918, la Biserica Baptista de limba germana din Budapesta are loc un botez nou-testamentar, cu cele 5 suflete proaspat convertite; Ilie Craioveanu, Nicolae Craioveanu si sotia sa Liza, Ion Baias si Constantin Buriman.Botezul a fost oficiat de pastorul Rheinhold Scheffler.
Micul nucleu de credinciosi a ascultat de glasul Domnului Isus din Evanghelia dupa Marcu 5:19-20, si au aplicat aceasta porunca la Moldova-Noua; “Du-te acasa la ai tai si povesteste-le ce ti-a facut Domnul si cum a avut mila de tine”. Ei au plecat si au inceput sa vesteasca prin Moldova Noua tot ce le facuse Isus. Primul loc de inchinare a fost in casa celor doi frati Craioveanu, in prezent str. 1 Decembrie 1918 nr.304.
Duhul Sfant a lucrat in acele vremuri atat de puternic prin cei patru mantuiti, incat la cateva luni dupa venirea lor acasa , alte 25 de suflete au fost strapunse de Cuvantul lui Dumnezeu si convinse de Adevar, au primit botezul in data de 3 august 1919, la Slatina Nera, botezator fiind fr.Stefan Igna din Lalasint. Chiar daca astazi nu mai exista nici un supravietuitor din cei 25, ultimul plecat la Domnul fiind fr.Costa Arcan, merita sa-I pomenim aici pe toti:Popescu Costa, Popescu Maria, Arcan Costa, Pascu Nicolaie, Pascu Maria, Nistoran Stefan, Nistoran Alexandra, Ion Ioan, Iancu Gheorghe, Popescu Elena, Iancu Amalia, Iancu Marta, Nistoran Alexandra, Strainescu Amalia, Disaga Nicolaie, Gruiescu Magdalena, Baias Sara, Caraboian Elena, Nistoran Nasta, Craiovan Cati, Craioveanu Petru, Craioveanu Amalia, Gruiescu Iovan si Tudor Ion.
Pentru ca biserica numara acum 29 membrii, la care se adauga multi vizitztori, locuinta fratilor Craioveanu devenea neincapatoare.
Dragostea pentru Dumnezeu si dorinta de a se pune cu tot ce are in slujba D-lui Isus, asociate cu nevoia unui spatiu de adunare mai mare, il determina pe fratele Ion Ioan (unul din cei 25 de proaspat convertiti) sa puna la dispozitia tinerei biserici o constructie pe care o avea in curte.Acesta este cel de-al doilea loc de inchinare care exista si in prezent pe strada 1 decembrie 1918.
Mutarea locului de adunare al Bisericii, s-a dovedit a fi sub calauzirea Duhului Sfant intrucat zona numita Valea Mica si cartierul Baron au fost un pamant bun pentru samanta Evangheliei. Fagaduinta facuta de Dumnezeu in vechime lui Israel prin profetul Isaia “… voi turna ape peste pamantul insetat si rauri pe pamantul uscat, voi turna Duhul meu peste samanta ta, si binecuvantarea mea peste odraslele tale, si vor rasari ca firele de iarba intre ape, ca salciile langa paraiele de apa.” . Isaia 44:3-4 s-a implinit si in viata Bisericii din Moldova Noua astfel incat nu dupa multa vreme fratele Ion Ioan pune la dispozitie o camera mai mare in casa de la strada.
In aceasta perioada se distinge slujirea fratilor predicatori Vichentie Percea din Ciclova Romana care a oficiat serviciile de Cina Domnului si Enascu Vasile din Potoc.
Cuvantul Domnului se raspandea cu putere si potrivit cu Faptele Apostolilor 2: 47 – ” Domnul adauga la numarul lor in fiecare zi pe cei ce erau mantuiti.”. In data de 3 mai 1920, in urma unui nou botez Biserica se intareste cu inca 44 de suflete. Botezul s-a oficiat la Dunare de fratii Ion Suvet din Prilipet, Dumitru Dragila din Lugoj, Gheorghe Albu din Racajdia, Vasile Enascu din Potoc si Vichentie Percea din Ciclova Romana. De la aceasta data fratele Gheorghe Albu a fost insarcinat sa pastoreasca Biserica din Moldova Noua. Tot acum se hotaraste ca pe langa misiunea lunara Biserica sa contribuie cu contravaloarea unei zile de munca pe luna pentru plata misionarilor. Spiritul de darnicie, jertfa si intrajutorare crestineasca a membrilor Bisericii devine acum recunoscut. Exista si un exemplu concludent: in istoricul Bisericii Crestine Baptiste din Resita se mentioneaza ca in anul 1928, cand s-a construit Casa de Rugaciune de vis-a -vis de Casa de Cultura, Biserica din Moldova Noua a donat o importanta suma de bani si a trimis ca meseriasi pe frateii Costa si Nicolae Arca, Gheorghe Gruiesc, Toma Craioveanu si Ilie Caraboian.
Fratele Gheorghe Albu, primul pastor al Bisericii din Moldova Noua a colaborat bine in perioada cat a pastorit cu fratele Constantin Buriman din Coronini, cu care a misionat in satele din jur, dar mai ales la Mina de carbuni Cozla-Sirinea. Crescand, Biserica a simtit nevoia unui pastor local. Fiind sub calauzirea Duhului Sfant, atat Biserica cat si lucratorii din jur s-au orientat asupra fratelui Ilie Craioveanu. In anul 1920 este chemat ca lucrator iar in data de 5 februarie 1921 este ordinat ca pastor. Fratele Ilie Craioveanu s-a nascut la 12 aprilie 1895.
Merita sa amintim aici ce spune Istoria Baptistilor din Romania de Alexa Popovici despre fratele Ilie Craioveanu “… figura impunatoare, o gandire adanca si o vorba domoala, dar care in expunerea predicii se ondula si capata accente diferite, cu un timbru placut, a fost inzestrat cu talent, cu putere de a cuceri pe ascultatori; poprul il ascuta cu nesat, fiind o fire potolita stia sa rezolve toate situatiile ivite si sa calmeze spiritele agitate; avea o pozitie de admirat printre ceilalti lucratori si fata de membrii Bisericii avea o autoritate episcopala.”. Cei care l-au cunoscut marturisesc ca era asa de respectat in oras incat si cei necredinciosi cand il intalneau pe strada isi ascundeau sau chiar aruncau tigara.
In anul 1922, avand deja putere spirituala si financiara, Biserica hotaraste in Adunare Generala cumpararea unui local propriu pentru inchinare. Aflandu-se vestea ca notarul Iosif Mayer vinde casa cu nr. 310 in unanimitate s-a hotarat cumpararea acestei case care pentru moment corespundea nevoilor Bisericii. Casa s-a cumparat cu suma de 65000 lei, fiind considerata la acest pret ca un dar din partea lui Dumnezeu.Cumpararea s-a facut la 12 iulie 1922 si imediat a fost amenajata in interior prin demolarea unor ziduri despartitoare. Aceasta a fost Casa de Inchinare timp de 7 ani pana la data de 8 octombrie 1929 cad s-a hotarat demolarea ei si construirea unei cladiri noi din temelii.
Dupa o munca obositoare si eforturi banesti de 9 luni la data de 8 iunie 1930 se inaugureaza noul lacas de inchinare in forma aproximativa de astazi. Despre momentul inaugural, Farul Mantuirii nr.12-14 din 1930 scrie: “In zilele de 8-9 iunie 1930 s-a implinit un vis mare al credinciosilor baptisti din Moldova Noua, care de 5 ani s-au trudit luptand cu greutatile zilelor de azi spre a zidi o biserica mai corespunzatoare care a costat 511624 lei.”. La serviciul sarbatoresc inaugural care a coincis cu sarbatoarea Rusaliilor a participat ca invitat fratele Ioan Rusu Socaciu.
In aceasta perioada se pun bazele primului cor, prin fratii Stefan si Gheorghita Pau. Potrivit fotografiilor de arhiva in anul 1932 exista un cor de peste 35 de persoane, condus de fratii Micolae Arcan si Gheorghe Gruiescu. Tot de aceste vremuri de inceput se leaga si infiintarea in anul 1923 a “Societatii femeilor -Tabita” de care in mod deosebit s-a ocupat sora Sanda Nistoran.
Biserica a crescut si a devenit un centru misionar in Clisura Dunarii, fiind necesar inca un lucrator atat pentru Moldova Noua dar mai ales pentru bisericile nou infiintate in jur. In 27 decembrie 1932 Comitetul de conducere al bisericii hotaraste ca fratelui Costa Popescu (bunicul actualului pastor) sa I se incredinteze Biserica din satul Moldovita apoi la 22 octombrie 1933 i se mai incredinteaza Bisericile din Carbunari si Stinapari si in aprilie 1934 se hotaraste ordinarea sa.
Fratele Costa Popescu era partenerul cel mai potrivit in alcatuirea unei echipe pentru lucrarea de evanghelizare alaturi de fratele Ilie Craioveanu. Istoria baptistilor din Romania spune despre fratele Costa Popescu ca a fost unul din cei mai activi frati din Clisura iar cei ce l-au cunoscut bine spun ca avea un temperament opus fratelui Craioveanu cu care se completa foarte bine . Ambii au fost chemati la Domnul la varsta de 52 ani, fratele Ilie Craioveanu la 30 noiembrie 1947 la Timisoara in timp ce slujea la amvon iar fratele Costa Popescu in 1946 in urma unei boli ce o contractase la un botez in 18 august 1945 la Carbunari. La acest botez a fost botezat si cel ce avea sa pastoreasca la Moldova Noua, mai tarziu, 33 de ani la rand, fratele Nicolae Rata.
La scurt timp dupa ordinarea fratelui Costa Popescu are loc o noua ordinare a unui membru al Bisericii. Este vorba de fratele Nicolae Craioveanu, fratele de corp al pastorului care va pastori biserica din orasul Anina.
Au fost ani de aur pentru lucrare, cu binecuvantari de neuitat. Cu toate acestea, Biserica trece in mai multe randuri si prin incercari incepand imediat dupa 1922, cand unii frati ca Ilie Craioveanu, Ion Ioan, Stefan Nistoran si Gheorghe Iancu au fost amenintati si chiar arestati de catre autoritatile politice ale vremii. Apogeul persecutiilor a fost atins dupa constituirea Guvernului dictatorial al generalului Ion Antonescu, avand ca Ministru al Cultelor pe Radu Budisteanu care la 9 septembrie 1940 a luat decizia desfiintarii unor Culte Religioase, printre care si cel Baptist.
Bisericile au fost inchise iar patrimoniul bisericesc trecut la stat. Unele cladiri, asa cum s-a intamplat si la Moldova Noua, au devenit sali de spectacole sau cinematografe. Acest calvar a tinut pana la data de 31 octombrie 1944 cand Regele Mihai aproba Decretul Lege nr. 553 care legifera deschiderea tuturor bisericilor inchise.
Anii 1946 si 1947 au fost ani de grele incercari pentru biserica prin plecarea la Domnul a celor 2 pastori.
In anul 1948 dupa multe cautari Biserica este calauzita sa il aduca ca pastor pe fratele Mircu Cocar. El ne-a pastorit pana in anul 1951 cand Domnul l-a chemat la lucrare in orasul Sibiu. Toti cei ce l-au cunoscut isi aduc aminte cu placere de mesajele lui calde de sufletul sau deosebit, de marea ravna pentru lucrare. In vremuri de incercare, cand autoritatile au interzis unele servicii religioase, fratele Mircu Cocar a oficiat si serviciile de miercurea si vinerea pe langa cele de duminica seara care inca erau suspendate, gasind intotdeauna cate o justificare in fata autoritatilor pentru adunarile Bisericii. Mai mult de-atat Biserica hotaraste impreuna cu fratele Mircu Cocar sa deschida o Biserica filiala in cartierul Baron. In data de 30 iulie 1950 este cumparata de la fratele Gheorghe Gruiescu , casa din cartierul Baron cu nr. 554 pentru a fi amenajata ca locas de inchinare pentru fratietatea din zona respectiva . Anul 1951 a insemnat pentru noi plecarea la Sibiu a fratelui Mircu Cocar si girarea timp de cateva luni a fratelui Ion Scobercea.
La 21 octombrie 1951 in Adunarea Generala prin vot secret este ales ca pastor fratele Nicolae Munteanu.Sosirea sa la Moldova Noua are loc la data de 5 noiembrie 1951 iar la o saptamana dupa instalare, la data de 12 noiembrie 1951 are loc deschiderea oficiala a Bisericii din cartierul Baron.
Fratele Nicolae Munteanu a ramas in memoria celor din oras ca un om tanar plin de energie, cu mesaje bime alcatuite, avand ca suport Sfanta Scriptura. Nu s-a intamplat sa trewaca niciodata la amvon nepregatit sau fara schita. Puternic atasat de tineretul din biserica , a reusit sa-l mobilizeze ca nimeni altul pentru lucrare. De activitatea fratelui Nicolae Munteanu este legata si infiintarea primei orchestre, cu ajutorul sorei Cristina Folk din Oravita care avea inca de pe timpul fratelui Mircu Cocar un contract cu Biserica noastra.
Activitatea pastorala a fratelui Nicolae Munteanu se incheie in anul 1956 cand pleaca in satul Carbunari iar la scurt timp are loc decesul acestuia .
Urmeaza in istoria Bisericii din Moldova Noua o perioada de aproximativ 33 de ani cand pastor a fost fratele Nicolae Rata. Intrarea acestuia in slujire la Moldova Noua se face pe data de 10 iunie odata cu sarbatoarea Rusaliilor.
La evenimentul acesta a participat fratele Vichente Craioveanu iar din partea Uniunii Baptiste din Romania fratele I.R. Socaciu. Preluarea slujbei s-a facut ceva mai tarziu dupa ce fratele si-a adus si familia la Moldova Noua. La inceput activitatea de baza a fost in cele doua biserici din oras apoi a preluat pentru pastorire si alte biserici din zona ca: Moldova Veche , Sfanta Elena , Padina Matei, Susca si altele.
Tot la inceputul activitatii sale se hotaraste reamenajarea Bisericii din cartierul Baron, lucrare care se executa intr-un timp scurt. Amintim acum fratii care au slujit in biserica din acest cartier: Ion Baias, Dumitru Baias, Mihai Baloi, Costa Popescu (tatal actualului pastor), Mihai Craioveanu , Ion Marisescu. Mai tarziu autoritatile retrag autorizatia de functionare pentru aceasta biserica si in urma presiunilor Casa de Inchinare din cartierul Baron este vanduta.
In anii 1956-1957 este rechemata la Moldova Noua sora Cristina Folk, pentru a pune bazele unei orchestre mai mari. Cu acelasi scop in anul 1967 este montata o orga clasica cu fluiere costruita de fratele Szabo din Oradea iar in 1971 se infiinteaza fanfara sub ingrijirea fratelui Theodor Olaru din Timisoara bagheta fiind preluata de fratele Gheorghe Odorescu.
Un moment important din viata Bisericii in timpul pastoririi fratelui Nicolae Rata a fost lucrarea de renovare interioara a Casei de Inchinare din anii 1980-1981. Lucrarea s-a facut cu forte proprii dupa o scita a fratelui arhitect Gratian din Arad iar ca diriginte de santier Biserica l-a investit pe fratele Gheorghe David. Efotul financiar al fratilor a fost deosebit, fiecare membru contribuind cu minim un salar sau o pensie. In acesta lucrare s-a primit si sprijinul Bisericii Baptiste Nr.1 din Resita care ne-a acordat un ajutor de 50000 lei si un imprumut de asemenea de 50000 lei.
In timpul celor 33 de ani cat a pastorit la Moldova Noua fratele Nicolae Rata a oficiat zeci de botezuri cu sute de candidati din loc si din imprejurimi.
In anul 1990 implinind varsta de pensionare avand si unele suferinte fizice, fratele Nicolae Rata se pensioneaza si se transfera la Biserica din Moldova Veche pentru a ajuta lucrarea de acolo.
In data 25 ianuarie 1991 din cauza dificultatilor de transport un grup de 33 de frati si surori solicita transferul la Biserica Baptista din Moldova Veche, iar apoi pentru aceleasi motive la 1 aprilie 1992 un grup de 27 membrii cumpara o casa in cartierul Baron pe care o amenajeaza ca locas de inchinare si se constituie in Biserica Baptista Nr.2 Moldova Noua .
Dupa plecarea fratelui Nicolae Rata , biserica ramanand fara pastor a avut o perioada de cautari insotita de post si rugaciune care se sfarseste la 3 februarie 1991 cand este ales ca pastor fratele Ion Popescu. Ordinarea dansului are loc in ziua de 14 iulie 1991. Comisia de ordinare a fost formata din urmatorii frati pastori: David Nicola, Ovidiu Bulzan, Nicolae Rata, Ilie Cimpoca si Eugen Groza.
Noile conditii oferite miscarii evanghelistice dupa decembrie 1989, au fost folosite din plin de biserica noastra prin organizarea unor activitati deosebite. Urmarea acestor activitati si datorita prezentei Duhului Sfant Biserica a continuat sa creasca.
Merita sa amintim numele unor frati lucratori dealungul vremii:
- Ca diaconi au slujit in aceasta Biserica fratii: Moisa Nistoran, Costa Arcan, Dumitru Baias, Gheorghe Gruiescu, Petru Pavel, Gheorghe Zaica, Dumitru Tutuianu, Gheorghe David, Virgil Alboiu si Ion Damian.
- Ca dirijori de cor au slujit fratii: Gheorghita Pau, Nicolae Arcan, Gheorghe Gruiescu, Toma Iacobici, Ion Dobrescu, Gheorghe Albu ajutat uneori de Gheorghe Tutuianu si Sabin Munteanu iar in prezent fratele Cristian Albu.
- Ca dirijori de orchestra au slujit fratii: Petru Gruiescu, Gheorghe Odorescu, Gheorghe Zaica, Ion Dobrescu, Gelu Milos, Cristian Albu.
- Ca dirijori de fanfara au slujit fratii: Gheorghe Odorescu , Gheorghe Tutuianu, Craiovan Alexandru
Dupa o perioada in care problemele financiare ale congregatiei nu au lipsit, in toamna anului 2005 biserica hotaraste sa contribuie suplimentar cu suma de 3523 EURO pentru restaurarea orgii cu fluiere care timp de 26 de ani a fost nefunctionala. Repararea acesteia a inceput in data de 02. 11.2005 si s-a incheiat in data de 06.06.2006 cu o echipa condusa de Zoltan Papp din Odorheiul Secuiesc.
Incurajati de faptul ca atunci cand iti pui la dispozittia lui Dumnezeu putinul pe care il ai, Dumnezeu revarsa binecuvantari, biserica hotaraste restaurarea Casei de rugaciune prin inlocuirea ferestrelor si refacerea fatadei in perioada septembrie – octombrie 2007. Din februarie 2008 au inceput lucrarile de redecorare a interiorului bisericii sub indrumarea de specialitate a d-nei arhitect Mihaescu Ioana avand ca executanti o echipa deosebita de constructori (frati din Sfanta Elena) si ca pictor pe d-na Ciobanu Camelia.
Activitatile bisericii nu s-au oprit aici si nu au fost doar in plan material. Concomitent cu acestea in plan spiritual biserica a vizat si cooptarea in slujire a unui pastor tanar, un colaborator pentru fratele Nelu Popescu. Dupa o perioada de 3 ani de asteptare in luna februarie 2008, biserica il alege pe fratele Sabin Varan ca pastor al bisericii si colaborator permanent al fratelui Nelu Popescu cu care va face echipa in pastorirea Bisericii Baptiste Maranata Moldova Noua.
Pe data de 12 August 2012, a avut loc nunta fratelui pastor Sabin Varan cu sora Emma in biserica noastra. Peste cateva luni, mai exact pe 14 Octombrie 2012, fratele Sabin Varan a fost ordinat ca pastor al bisericii noastre, fratele Nelu Popescu ramanand pastor colaborator.
Fie ca a scazut numeric prin plecarea fratilor in alte biserici din tara sau strainatate, fie ca a crescut numarul membrilor prin botezuri sau transferuri din alte biserici, in toti acesti ani Biserica Baptista “MARANATA” din Moldova Noua s-a bucurat de mana ocrotitoare a lui Dumnezeu Cel Preainalt.
Incercarile ingaduite de Dumnezeu pentru Biserica au adus intotdeauna biruinta credintei, ducand la o maturizare spirituala a fratietatii, pregatind-o pentru intampinarea cu curaj si plina de credinta a perioadei in care diavolul, constient ca mai are putina vreme ” racneste ca un leu si cauta pe cine sa inghita”. Ramanem deplin incredintati in fagaduinta lui Dumnezeu: ” Inca putina vreme, foarte putina vreme si Cel ce vine va veni si nu va zabovi…” Evrei 10:7
Luand la cunostinta despre valurile de incercari si izbanda lui Dumnezeu in fiecare moment din viata Bisericii Crestine Baptiste “MARANATA” din Moldova Noua putem zice acum dupa atatia ani: “…Domnul a facut lucruri mari pentru noi si de aceea suntem plini de bucurie” Psalmul 126:3
” A Lui sa fie slava in veci Amin!” Romani 11: 36b